In acest articol as vorbi intai de Arhiepiscopul Casian, al Galatiului si Dunarii de Jos, cu care m-am intalnit intamplator pe Bucegi, in ziua de 13 septembrie 2014. A doua zi, m-a recunoscut la Manastirea Caraiman printre mii de oameni, m-a chemat in camera lui si m-a binecuvantat in scrierea cartii „100 de pasi in timp”. A fost un moment special!

Mai departe, as vorbi de data aceasta doar de trei prieteni: Razvan Alexe, Radu Lipsa, George Grigorescu.

Primul, m-a introdus in lumea alergarilor montane, in care sper sa mai revin in aceasta toamna. Permanent m-a sprijinit in realizarea unor capitole la aceasta carte. Am fost colegi de banca in liceu si ne avem bine parca de cand lumea 🙂

razvan Razvan Alexe (scena cu Tanaka pe Braul lui Raducu in Bucegi)

Al doilea, la acea data operat si cu o sanatate subreda s-a implicat in aranjarea primei parti a cartii, a pdf-ului final pentru tipar si mi-a asezat coperta fata asa cum o aveam in minte. M-a inteles perfect si am lucrat perfect cu el. Coperta spate este opera lui iar numele desfasurate ale personalitatilor si schita apartin celuilalt autor, D-na Mariana.

Radu cred ca este si primul care a scris despre aceasta carte. Aici este articolul:

http://www.unbolovan.com/2015/12/03/100-de-pasi-in-timp/

Sau nu, eu am fost primul 🙂 🙂

https://buceginatura2000.wordpress.com/2015/10/24/6-ani-de-bucegi-natura-2000/

radu Radu Lipsa (poza facuta de d-l Silviu Manciulea, un alt personaj de poveste, regasit in cartea „100 de pasi in timp”).

Urmatorul prieten este George Grigorescu sau dupa cum il caracteriza un prieten al sau… „cel mai bun om din lume!”. Un tip charismatic, bland si inteligent. Este unul dintre aceia care cred in ce fac si cu care am impartit deja cateva excursii.

Cum a citit cartea a simtit ceva deosebit: sa vorbeasca despre ea la cat mai multi. De aceea, vizitandu-i blogul veti vedea in dreapta, de permanenta, imaginea cartii.

In plus, spuneam ca in acest an vor mai aparea doua carti. Una este pe la final. La cealalta, George m-a ajutat cu multe surse de informare!

george George Grigorescu (poza ii apartine)

Chiar acum cateva ore vorbeam cu cineva despre prietenie… Un prieten te accepta cu bune si cu mai putine bune. El este acolo fara sa-i spui prea multe cuvinte si stie ce sa faca astfel incat niciodata sa nu te indoiesti de el. Eu cu oamenii acestia de mai sus, as merge oriunde. Pentru unii care nu au incredere nici in ei, li se par cuvinte mari, grele. Nu as putea spune ca ma incred in oricine, dimpotriva chiar 🙂 Cei de fata sunt pentru mine niste oameni speciali, cu care relationez fara nicio teama. Si este un sentiment aparte sa sti ca oricand poti vorbi despre orice cu acestia!

Ce a adus nou, in articolul urmator! Ca sa nu fac articolele prea lungi!

Anunțuri