Stiam de mult, cred ca de la inceput, ca nu vor intelege prea multi ce fac, de ce, cum si alte asemenea. Cativa prieteni chiar m-au intrebat de ce tin neaparat sa apara nu stiu cate carti, ce obtin, de ce nu fac altceva? Am ras de fiecare data, imaginandu-mi la ce se gandesc ei 🙂

Nu cred ca am cum sa explic cuiva sau tuturor, motivatia din spatele acestor initiative. Stiu ca trebuie sa fac acestea si atat! Unele lucruri nu se pot explica in cuvinte. Cand vine momentul, stii si faci.

Bineinteles ca trecutul Vaii Superioare a Prahovei este mult mai complex decat isi poate imagina cineva, oricat credit ar acorda celor spuse de mine. Este o munca in a cerceta in primul rand, apoi a face legaturile, a cauta in teren, a descoperi, a verifica sa nu fie erori de interpretare, apoi de asezare intr-un format, recitit acel format, corectat, dat forma de tipar…. si abia apoi ajunge si la altii. De aceea unele lucruri dureaza, pentru ca incercam sa le facem cat mai bine.

Cand voi cititi ineditul, eu sunt cu niste ani inainte, vreo 2 asa. Nu e lauda ci nu am timp si altele ca sa le fac pe toate in acelasi moment. Pentru a intelege ce se intampla si cum se intampla, am sa prezint doua situatii dintr-o singura zi, adica de pe 19.11.2016.

Fie ca merg cu masina, cu trenul sau pe jos, vizualizez o multime de locuri, chiar daca nu par importante. In lumina informatiilor gasite prin arhive, carti si alte documente, lucrurile se vad un pic diferit. Cand nu merg cu nimic… vizualizez cu mintea locurile observate.  Ziua sau noaptea mintea imi cauta explicatii, vad totul ca pe o harta, ma trezesc noaptea si notez cate o idee, iau pur si simplu un mijloc de transport pana la capat de linie, doar ca sa arunc o privire de 2 secunde asupra unui loc. Apoi ma intorc cu altul. Unii soferi cred ca am o problema. Si unii cetateni din diferite localitati. Ce tot coboara asta mereu aici? Probabil asta gandesc! Daca m-ar intreba, nici nu as sti ce sa le spun. Orice explicatie mi se pare ca nu ar intelege-o decat dintr-un singur unghi 🙂

Pe 19.11. vazand ca este frumos afara, mi-am zis sa arunc o privire pe la un „sit” mai vechi, descoperit in primavara. Eu ii zic sit pentru ca are potential in ceea ce ma intereseaza. Poate fi si arheologic dupa ce voi incepe la anul sa vad ce si cum. Ma gandeam sa-l curat un pic si sa masor fundatiile, sa notez orice detaliu pana nu vine iarna, ca apoi sa am toate informatiile prinse cu un mic carlig, pioneza, pe acasa, la indemana. Pe masura ce am terminat cartile 2 si 3, am mai dat jos din hartii si poze ca nu mai avem cum sa mai bag pe nimeni in casa. Suna naibii intr-o zi vreunul dupa Salvare.

Si am curatat cat de cat „situl”:

dscf6755 Mai venisem pe aici si cu alte ocazii, cand zidul nu se vedea chiar atat.

dscf6766 Pentru cei care stiu cat de cat despre cea de-a treia carte… nu are legatura cu situl prezentat in carte. Asta e altceva.

dscf6767

dscf6768 Muschiul – „haina timpului”!

dscf6770 Mai este o piatra mare de scos din mijloc, pentru ca ea nu e din acel loc.

Imi spun eu ca este suficient… si dupa ce am scos frunzele si alte lemne ce mai cazusera in lunile in care nu am trecut pe aici… mi-am zis ca nu e rau sa verific si un alt loc. Locul asta era ca o chestie insistenta care ma locuia si nu-mi dadea pace 🙂 🙂 Trebuia sa ma asigur daca e ceva acolo sau nu. Poate ca pare ca merg prin padure la intamplare. Nu prea e asa, sunt niste calcule si ipoteze la mijloc.

Si plec spre acel loc:

dscf6772 Initial, printre frunze vad niste varfuri de pietre. Nimic neobisnuit, doar ca unora terenul le spune ceva, altora nu.

dscf6774 Curat frunzele, aceeasi chestie ca in alte locuri… sub o piatra alta piatra ce denota o fundatie. Asa incepe un alt subiect, o alta etapa, o descoperire. Cine stie ce o mai fi si pe aici…

dscf6775 Terenul este destul de plat ca sa fi adapostit o asezare… Mai vedem la anul!

Anunțuri